Cunoscut in epoca daco-romana sub numele de Napoca, orasul este atestat documentar in sec. al XIII-lea sub numele de Cluz (Kolozsvar) in limba maghiara si Klausenburg in limba germana.

In decursul sec. al XIII-lea orasul Cluj s-a dezvoltat mai mult ca o asezare cu caracter agricol, populatia indeletnicindu-se cu mestesugurile, dar datorita asezarii la incrucisarea unor importante drumuri comerciale, orasul Cluj a cunoscut o inflorire remarcabila in scurt timp, mai ales dupa ce a primit de la regii Ungariei o serie de privilegii.

Datorita rascolei de la 1437 cand orasul a trecut de partea taranilor rasculati, isi pierde pentru scurt timp aceste privilegii care au fost reconfirmate mai tarziu de Iancu de Hunedoara.

O data cu inceputul sec. al XV-lea se confirma la Cluj existenta unor puternice bresle care au dus din nou la inflorirea comertului in acest oras.

Matei Corvin, regele Ungariei a fost urmatorul lider care le-a acordat numeroase privilegii, care au constituit un puternic impuls pentru dezvoltarea orasului.

La 1541 prin constituirea principatului autonom al Transilvaniei, orasul Cluj devine centrul politic si cultural al acestuia iar toate drepturile comerciale au fost reconfirmate de Mihai Viteazul, ajuns domn al Tarii Romanesti, al Transilvaniei si al Moldovei.

Dupa unirea Transivaniei cu Romania in 1918, Clujul a continuat sa fie centrul vietii politice si culturale a Transilvaniei.

In urma dictatului de la Viena, in anul 1940, Clujul a ajuns sub stapanirea Ungariei hortiste fiind eliberat in octombrie 1944.